Povestea lui Moş Crăciun

povestea lui mos craciun, mos craciun cluj, mos craciun la cluj, mos craciun de inchiriat, mos craciun bun, mos craciun acasa, mos craciun, mos craciuni, inchiriaza mos craciun, inchiriere mos craciun

Cândva, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate și nu semănau una cu alta.  În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca din oraș să-și vândă jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, așa că meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.
Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care… Meșterul vânduse toate jucăriile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastră. Știa că acolo locuiește o familie tare săracă și se întreba ce jucării or fi primit copiii.

Trei copii visau cu voce tare:
Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
Bătrânul știa că nu mai avea nicio jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundului sacului. Și astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a împlinit.

În drum spre casă, bătrânul se gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăruri copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere”. Și cum mergea așa, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana și l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede ca și de copil:
Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini!

Ca din pământ a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de niște reni minunați. Și bătrânul s-a înălțat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar și hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște haine neobișnuite, de culoare roșie.
N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferestre luminate. O mulțime de pitici ca și cei din povești l-au întâmpinat bucuroși. Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belșug, căci, nu se știe cum, se înmulțeau mereu și nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici și împreună făceau jucării, mereu mai multe și mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume exista jucăria pe care și-o dorea.

În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă ei aduc vestea minunată a nașterii Domnului și urează un an bun și îmbelșugat. Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineața de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. După numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun acelui meșter și așa a rămas până astăzi.

De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toții în jurul mesei încărcate cu bunătăți, nu trebuie să-i uităm pe cei sărmani. Moșul are grijă de ei doar o dată pe an. Noi trebuie să ne gândim la ei mereu!

Legende de Craciun

• Lumea animalelor. Se spune ca la miezul noptii dintre 24 si 25 decembrie, in fiecare an, in lumea animalelor din ograda omului (mai exact cele din ferme si crescatorii) se intampla ceva magic: toate primesc un dar special, cu totul neobisnuit: pot cuvanta.

Cabaline si cornute, porcine si pasari de curte incep si vorbeasca intre ele, schimband stranii secrete despre oameni. in special despre stapanii lor. Cel mai bine ar fi sa nu le asculte nimeni. Legenda spune ca celui tentat sa le asculte i se va intampla o mare nenorocire, va putea orbi sau chiar mai rau, va putea muri.

• Rudolph, renul lui Mos Craciun. O legenda moderna nascuta in Statele Unite este aceea a bunicii renilor, inventata de conducerea de la Montgomery Ward (un mare lanti de magazine americane) in 1939, care a hotarat sa faca un cadou special propriilor clienti: un nou basm de Craciun. S-a nascut astfel Rudolph, bunica renilor, ce avea un nas mare si rosu, un fel de „bobocul de gasca cel urat”. A fost insa salvata de Mos Craciun prin puterea sa magica: i-a transformat defectul fizic intr-un lucru stralucitor, devenit de mare pret in lungile nopti cufundate in ceata.

• Sania lui Mos Craciun. Aceasta legenda este nordica. La origine, sania lui Mos Craciun era trasa de un singur ren. in varianta urmatoare apar 8 reni. in fine, lor le se mai adauga si bunica renilor si insasi Rudolph. Acest numar mare de reni ce trag la sania magica explica viteza cu care Mos Craciun reuseste sa faca fata nenunaratelor solicitari provenite de la copiii din lumea intreaga.

• Steaua de Craciun. Faimoasa floare care de secole se leaga de minunatele pregatiri de Craciun, se pare ca s-a nascut din darul unui copil. Legenda spune ca in 25 decembrie dintr-un an uitat de istorie, un copil sarac a intrat intr-o biserica pentru a-i oferi lui Isus un dar de ziua nasterii sale. Fiind trist si rusinat de nedemnul sau dar, un brat de vreascuri, copilul a inceput sa planga. O lacrima a ajuns pe nuielele culese de pe marginea drumului si...minune: vreascurile s-au transformat imediat in cea mai rosie si frumoasa floare pe care el a vazut-o in viata lui. si, bineinteles, cel mai frumos dar pentru Isus.

legende de craciun, traditii de craciun, povesti de craciun, mos craciun, mos craciun de inchiriat, cauta mos craciun, inchiriere mos craciun, anunt mos craciun, accesorii de craciun, surprize de craciun, cadouri de craciun, cadouri pentru copii de craciun

Fetita cu Chibrituri, de H.Cr. Andersen

fetita cu chibrituri, povesti de iarna, povesti de craciun, mos craciun, mos craciun de inchiriat, inchiriaza mos craciun, spectacol de craciun, mso craciun pentru copii

Fetita cu chibriturile Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri. Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii. Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.

Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea! Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.

Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a facut lumina. Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.

Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece. A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.

Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina. - Acum moare cineva! a zis fetita. Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. - Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!

Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos! Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua. Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.

Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!

Poveste de Craciun

povesti de craciun, povesti de iarna, povesti pentru copii, mos craciun, mos craciun de inchiriat, inchiriaza mos craciun, anunt mos craciun, 

Departe, într'un târg, printre strãini, Departe, într'un târg, printre strãini, Pe-o stradã grea de bucurii si lume, Gãtiti cu daruri multe si lumini Trec vechii crai în splendide costume, Si cântã despre-un staul, despre-o stea, - S'audã pânã si Irod nebunul... - Ca azi se naste'n iesle Mesia Si mâine e Crãciunul... I-atâta voie bunã azi pe stradã De parcã-i toatã zarea o colindã, Si'n fulgii mari si lenesi de zãpada, Copiii fug si-aleargã sã se prindã. Si Mos Crãciun cu marea lui desagã Nu-l trece cu vederea pe nici unul, Cã lui i-i astãzi toatã lumea dragã Si mâine e Crãciunul... Intr'un târziu rãmâne strada goalã, Doar un strãin mai stã lâng'o vitrinãPrivind pierdut risipa de betealã Si splendida poveste de luminã: Un biet pribeag, bãtut de dor si soarte, Ce-si vede'n visuri Tara si cãtunul. Sunt sase ani de când e dus departe. Si mâine e Crãciunul... Ci gândul lui e-acum de mult acasã: Prin mari troiene el aleargã'n grabãInfiorat de-o veste bucuroasã Spre-un geam sãrac, c'o luminita slabã. Acolo-i inima rãmasã'ntreagã! Mai sunt trei pasi. Acum e numai unul... E chiar sub geam si-i vede cum se roagã. Si mâine e Crãciunul... E ea! Mãmica! Lângã ea copiii, Ingenunchiati tustrei lângã icoanã: -Tu care rânduiesti pe morti si viii, Stãpân a toate, fãrã de prihanã, Azi toatã lumea-i numai rãni si sânge. Opreste moartea si-amuteste tunul Indurã-te de lumea care plânge, Cã mâine e Crãciunul... Pe cei cãzuti pe fronturi depãrtate Pãziti de-o cruce albã si de-o cascã,Pe toti cei ce-au murit pentru dreptate Primeste-i Doamne'n linistea cereascã. Iar celor dusi cu miile'n prinsoare Ce nu mai stiu ce-i patul si dejunul, Deschide-le si lor un colt de zare, Cã mâine e Crãciunul... Si de-i fi scris in marea-Ti carte Noroc si pentru noi Ceresc Pãrinte. Avem si noi pe cineva departe - Si plâng tustrei, cu hohote, fierbinte. -Desehide-un drum prin marea'ntunecime Si ada-ni-l acasã pe tãtunul, Cã suntem singuri si n'avem pe nime, Si mâine e Crãciunul... Sunt sase ani de chinuri si-asteptare: -Ba vine azi, ba poate vine mâne. Si cresc copiii'n viatã fãrã soare. Tu stii amarul codrului de pâne. Tu stii cum doare fata'n lacrimi arsã, Si zi de zi se'ntoarce câte unul Ci numai el nu face calea'ntoarsã, Si mâine e Crãciunul...El stã sub geam si-ascultã cum se roagã, Ii vede-apoi cum stau tustrei la masã. Copiii tin pe brat pãpusa dragã Iar mama-i azi în haina cea aleasã. Si'n locul unde stase mama mare, Azi stã numai psaltirea si zãbunul. Si-i o tãcere grea, ca la'ngropare, Si mâine e Crãciunul...Mãmico, spune Doina, într'o vreme, Si-i sterge ochii dulce cu baticul. Ce-ar fi sã-i spui lui Mos Craciun sã-l cheme, Din depãrtarea lui si pe tãticul? Si spune Dorul gales si cuminte: -Ce-ar fi sã-i dãm scrisoarea cu lãstunul? Si plâng tustrei mai gales ca'nainte, Si mâine e Crãciunul... El stã sub geam. Si-i arde'n lacrimi fata. Si nu mai poate. Se repede'n usã : Deschideti, Lerui-ler, cã-i dimineatã... S'aude-un sgomot surd ca de cãtusã Vitrina cade'n cioburi pe zãpadã. Vin gardieni: "Nu face pe nebunul! Ci hai cu noi. Te-ai apucat de pradã?"... Si mâine e Crãciunul... Departe, într'un târg, sub zãri strãine Pe-o stradã'ntunecoasã si pustiePãseste'ncet, plângând printre suspine, Un biet pribeag fãrã cãmin si glie, Si-l nãpãdesc aducerile-aminte: Era odatã soim pe'ntreg Cordunul... Si plânge-asa si merge înainte; Si mâine e Crãciunul...


sursa http://kathya03.blogspot.com

Povestea lui Mos Nicolae

sursa imagine si text http://kathya03.blogspot.com

Seara lui Mos Nicolae

In noaptea de 5 spre 6 decembrie in fiecare an se spune ca Mos Nicolae vine pe la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti. Le lasa in ghete dulciuri si alte daruri, insa pe copiii lenisi si neascultatori tot el ii pedepseste.

E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Mos Nicolae, spre deosebire de Mos Craciun, nu se arata niciodata la vedere.

Povestea lui Mos Nicolae

Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducandu-le dar de zestre, noaptea, fara sa fie vazut. Casa in care traiau cele trei surori era una foarte saraca. Tatal lor planuia sa-si vanda fetele, crezand ca astfel se va ajunge. Plansetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au

induplecat pe batranul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre aceasta nenorocire. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curand. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte de Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

Mos Nicolae la romani

La noi, in fiecare an, seara de 5 decembrie este foarte importanta pentru toti copiii. Ei isi pregatesc cu grija ghetutele si cizmulitele, le curata, le lustruiesc si le aseaza langa usa urmand ca a doua zi sa gaseasca in ele darurile mosului.

Traditia spune ca Mosul aduce o data cu darurile si crengute argintii. Parintii isi avertizeaza copiii ca daca nu vor fi ascultatori, vor primi numai crengutele.

Sfantul Nicolae este o prezenta foarte veche la romani, marcand un moment deosebit al anului, mult asteptat atat de copii, mai ales, dar si de adulti si reprezentand inceputul frumoaselor sarbatori de iarna.

povesti, poveste de craciun, poveste cu mos nicolae, povestea lui mos nicolae, mos craciun, mos craciun de inchiriat,
inchiriere mos craciun, inchiriaza mos craciun, rent a santa, anunt mos craciun, mos craciun de inchiriat, 

Legenda lui Mos Nicolae

legenda lui mos  nicolae, 
mosn craciun de inchiriat, 
mos craciun, inchiriere mos craciun,
 anunt mos craciun, 
mos craciun de inchiriat

legenda lui mos  nicolae,
mosn craciun de inchiriat,
mos craciun, inchiriere mos craciun,
 anunt mos craciun,
mos craciun de inchiriat

In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebandu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa. Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae.

Sfantul Nicolae s-a nascut candva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Foto: Chuck Szmurlo
Una dintre aceste povestieste despre un om sarac care avea trei fiice. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cat zestrea era mai mare, cu atat cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavand nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vandute ca sclave. In mod misterios, omul a gasit in casa trei pungi cu galbeni, ce contineau cate o zestre considerabila pentru fiecare fata astfel incat sa-si poata gasi un sot cumsecade. Se spune ca saculetii cu galbeni au aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat. De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atarna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.

O alta poveste traditionala de Mos Nicolae relateaza intamplarile a trei studenti ce calatoresc catre Atena, unde se afla universitatea. Intr-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rau, care ii jefuieste si apoi ii omoara, ascunzand apoi ramasitele lor trupesti. Se spune ca Sf. Nicolae calatorea pe acelasi drum si intr-o noapte a hotarat sa traga la acelasi han. In acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis in care ii apareau faptele oribile ale hangiului si, la trezire, l-a fortat pe acesta sa-si recunoasca crimele. Dupa ce s-a rugat vreme indelungata, Sf. Nicolae a reusit sa-i readuca la viata pe cei trei studenti.

In Franta, aceasta legenda este spusa in alta varianta, in loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau si au fost rapiti de un macelar fara suflet, fiind readusi in sanul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Asadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul si protectorul copiilor, fiind celebrat in timpul acestei sarbatori de iarna. 

Exista multe alte povesti in careSf. Nicolae este infatisat si ca protector al marinarilor, intrucat a salvat prin puterea rugaciunii corabia pe care se afla in timpul unui pelerinaj catre Ierusalim. De asemenea, se spune ca el a salvat multe popoare de la foamete, salvand vietile celor acuzati pe nedrept si multe altele. El a facut multe fapte bune in secret, fara a astepta niciun fel de recompensa din partea celor pe care i-a ajutat. In Romania, Sf. Nicolae este considerat a fi un facator de miracole, iar in alte tari este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii si studenti pana la marinari, calatori si persoane condamnate pe nedrept. 

Mos Nicolae a fost si va ramane una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, dupa cum ai vazut, in numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe langa dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.

sursa http://kathya03.blogspot.com

Legenda bradului de Craciun

Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 spre 25 decembrie, adica in ajunul Craciunului.

In fiecare an, cu cateva saptamani inaintea Craciunului, incepem sa cautam un brad frumos pe care sa il putem decora cu lumini si decoratii colorate. Un moment placut pentru ca intreaga familie sa se bucure. Dar de ce facem asta?

De unde vine pomul nostru de Craciun?
Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 spre 25 decembrie, adica in ajunul Craciunului. Impodobirea pomului de Craciun este un obicei foarte vechi, care se pare ca a aparut initial in Occident.
In secolul XV-lea, in provincii precum Alsacia si Lorena, pomii se impodobeau de Anul Nou si nu de Craciun. Treptat traditia a fost preluata si in Spania, Italia, Franta si Elvetia.
De asemenea, se poate ca la originea obiceiului sa stea popoarele nordice care isi impodobeau casele de Craciun cu ramuri de brad si de vasc. Prin intermediul catolicismului, obiceiul a ajuns si in Orient. In anumite zone ale Rusiei in ajunul Craciunului se mergea in padure si se alegea cel mai frumos brad. Acesta era impodobit cu lumanari aprinse, bomboane si jucarii.
In Anglia obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului de Craciun a ajuns si in cateva orase din Germania. Dupa primul razboi mondial insa, obiceiul s-a raspandit pe intreg teritoriul tarii.
Un alt mit spune ca obiceiul decorarii bradului provine de la egipteni, care isi decorau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat mai apoi si de romani, care au folosit brazii in locul palmierilor.

Legenda Bradului de Craciun.
In secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfanta treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos. Totusi se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer. La mijlocul secolului al XVI-lea, in Germania apar primele targuri specializate in vanzarea cadourilor. Figurine confectionate din aluat si coapte erau agatate in brad, ca obiecte decorative. Mai tarziu s-au adaugat bomboane si ghirlande din hartie colorata. Astazi in epoca moderna nu se mai poarta bradul cu globuri colorate. Ca sa ai un brad la moda trebuie sa il decorezi in maxim trei culori. Clasica beteala a fost inlocuita cu ghirlande de margele de o singura culoare, iar beculetele colorate le-au locul deja invechitelor lumanari si tot astazi in epoca moderna, brazii artificiali le-au luat locul celor naturali. In traditia romaneasca se spune ca este bine ca bradul sa fie tinut in casa pana la Sfantul Ion. Natural sau artificial, bradul de Craciun nu trebuie sa lipseasca din casa nici unuia dintre noi.

imagine de pe sunshine924.wordpress.com, mos craciun de inchiriat, mos craciun cluj, mos craciun la cluj, mos nicolae, legende de craciun, inchiriere mos craciun, anunt mos craciun, mos craciun bun, mos craciun acasa, mos craciun la cluj, cluj mos craciun, inchiriaza mos craciun

sursa http://kathya03.blogspot.com

Povestea lui Moş Nicolae

Mos Nicolae - povestea lui Mos Nicolae
   
 Vezi  mai multe  video    din   animatie

Povestea lui Mos Craciun

istoria lui mos craciun, povestea lui mos craciun, povesti cu mos craciun, mos craciun, mos craciun cluj, mos craciun de inchiriat, istorrioare cu mos craciun, legende cu mos craciun, povesti de craciun, povesti de iarna

Dar cine este Mos Craciun? De unde vine el? Va invit sa dezvaluim impreuna povestea Mosului...
Despre Mos circula mule povesti. Nimeni nu stie sigur cine este el si de unde vine. Dar se stie ca Mosul traia candva intr-un sat plin de copii. El avea o casuta mica la marginea satului si era un mester atat de priceput... Desi era sarac, strangea si lucra tot anul cu toata dragostea jucarii pentru coii, jucarii frumoase, lucrate ca nicaieri in lume si unice fiecare. Apoi, cum venea iarna, pleca sa le vanda pe bani putini, bucuros ca poate aduce zambete pe chipul copiilor.
Obisnuia sa le vanda chiar in preajma Craciunului, ca de sarbatori copiii sa fie fericiti.
Intr-o iarna a plcat, asa cum obisnuia, in targ, cu sacul plin de jucarii. Batran fiind, mergea agale, dar cum il vedeau copiii tipau de bucurie si abia asteptau sa le ia parintii o jucarie, caci Mosul era iubit de toti micutii. Mereu vindea toate jucariile, la fel si in anul acela.
Venind spre casa, a inceput un viscol puternic si s-a ratacit in padurea pe unde se intorcea. Tot mergand, a ajuns langa o casuta mica, sarcacioasa, in care sapte copii saraci tare vorbeau in camera lor, speand ca poate, intr-o zi, micul lor vis se va implini: “Daca am avea o jucarie, oricat de mica, ne-am juca in fiecare zi si treburile casei ne-ar parea atat de usoare...”.
Mosul stia ca nu mai are nicio jucarie, insa isi dorea atat de mult sa ii mai fi ramas macar vreuna pe fundul sacului... Si ca prin minune pe fundul sacului aparu un calut de lemn pe care Mosul il darui in acea seara saracilor copiii.

mos craciun, povestea lui mos craciun, imagine cu mos craciun, poza cu mos craciun

Domnul a vazut fapta buna a Mosului si inima sa buna si s-a gandit ca intentiile Mosului ar trebui puse in fapta. Asa ca i-a trimis o sanie magica zburatoare cu 6 reni vorbitori, iar acestia i-au zus ca il vor lua cu ei intr-o lume magica in care va putea sa faca cele mai frumoase jucarii pentru toti copiii din lume. Cand a auzit asa veste fantastica, Mosul nici n-a mai stat pe ganduri, s-a suit pe sanie si a pornit ca prin vis spre un taram despre care nici el nu stie sa spuna unde este. Unii cred ca este in Laponia, dar cine poate sti cu adevarat? Straiele Mosului au fost schimbate ca prin minune in unele rosii, frumoase, cu blanita alba, iar barba mosului aparu deodata piptanata, de parca nici nu trecuse prin viscol.

Renii l-au dus pe Mos intr-un tinut magic, intr-o casa mare cu zeci de pititi priceputi care sa-i fie ucenici si alaturi de care sa lucreze tot anul jucarii pentru copii. Mosul a capatat si puteri magice, putand sa auda dorintele copiilor si sa ii vada pe micutii care au fost cuminti.
De atunci, Mosul pune toate jucariile intr-un sac si merge pe la toti copii in noaptea Craciunului, si pentru ca imparte jucariile tocmai in seara nasterii Domnului, i se zice Mos Craciun. Chiar daca Mosul nu aduce mereu cele mai frumoase jucarii, el aduce insa bucuria de a oferi si de a primi si mici daruri celor saraci. Craciunul este o zi a reuniunii familiei, a bucuriei de a fi alaturi de cei dragi, dar si de mic ajutor al celor sarmani. E o zi a Nasterii Domnului, un nou inceput spre mei bine, o noua sansa de a fi mai buni.

sursa http://kidz.garbo.ro